Basta - teatru de viață (1), versurile
Ce e în sufletele noastre lăsați zilele noastre trăite
Cineva pune afară și stinge luminile din viața noastră. [5x]
Ceea ce ne lasă trăit în zilele sufletelor noastre.
Dimineața, Dawn spunea, eu sunt la începutul zilei,
Și pe suprafață, ea începe să tam-tam.
Am citit poezii în vechea lui hartă.
Nu am avut probleme, am stabilit.
Me, un șal subțire ascuns dor,
Moartea este aproape, la fir cu plumb baril.
Blestemat de primăvară, totul va fi a ta,
Sunt gram de plumb, la cinci minute înainte de sfârșitul anului.
Toată viața mea am trăit fără nici un loc pentru eroare,
Am făcut o greșeală, a făcut o altă încercare.
Viața este ca o tortură, este karma mea.
dramă de viață, iartă-mă pe mama.
Am controlat întotdeauna, simulat, sau ignorate farziroval
Sunt obosit de viață, m-am saturat de mine,
Am vrut o dată să trăiesc.
Eu mor așa cum am vrut.
La urma urmei, viața noastră este un teatru
Furculița actori noi
Fiecare are propriul său rol
Și cine ești tu?
Viața zboară de picturi colorate,
Transformarea în vise. [2x]
Mi-a plăcut în felul lor, care economisesc nici un efort,
Dacă te-a lovit pe cineva, apoi a lovit nasmret.
Dacă certa cu cineva, atunci am argumentat bratalovo.
Eu însumi soarta nu este doar pus pe genunchi.
Deoarece poduri zanogo arse,
Cum ar fi eu sunt, pe mormintele nu pun cruci.
Sunt pe stradă cu treisprezece ani,
Rimează cu cincisprezece.
Pe încheieturile mele, nu klatsat doar brățări.
Potrivit talkie Cop, informații de mers pe jos
Dar Dumnezeu milostliv, și am reușit să se ascundă.
Am continuat să lupte pentru drepturile lor,
La urma urmei, cuvinte fără acțiuni, frate, e doar un cuvânt.
Eu cred că credința - este o forță peste măsură,
Eu trăiesc dacă te cred, nu le pasă de a pierde,
Închid ușa, am păzit credința,
Iartă-mă pentru tot ce-am sa sinucis.
La urma urmei, viața noastră este un teatru
Furculița actori noi
Fiecare are propriul său rol
Și cine ești tu?
Viața zboară de picturi colorate,
Transformarea în vise. [2x]
Pe scena este foarte dificil să se rămână,
Am purta o mască pentru a juca rolul în mod eficient.
În acest cântec un final foarte trist,
Am rupt masca, sunt obosit!
La urma urmei, viața noastră este un teatru
Furculița actori noi
Fiecare are propriul său rol
Și cine ești tu?
Viața zboară de picturi colorate,
Transformarea în vise. [2x]
Ponderea textului în rețelele sociale: