Comanda ce este Ordinul

► Comanda - DN Ushakov Marele dicționar al limbii române moderne

ce ordine

Ordine, Ordine, pl. Comanda · soț. (Din latină · ordo -. Row).

· 1. În Uniunea Sovietică - un semn de distincție pentru activități remarcabile ale eroismul muncii feat militare. Ordinul Lenin. Ordinul Red Banner. Insigna de Onoare. Pentru a atribuire.

| În țările burgheze - o distincție emisă pentru orice contribuție. Legiunea de Onoare (Franța). Ordinul Jartierei (Anglia). Pentru a trimite la comanda.

2. Colectarea de indivizi uniți prin faptul lor oricare dintre aceste insigne (· semne init aparținând la oricare dintre fraternitatilor cavaleresti, .. · · pre-revoluționară și contaminanți.). Comandor al Ordinului Aleksandra Nevskogo (a se vedea. Cavalier 4 · Val.). Cavalier al Ordinului Legiunii de Onoare.

3. comunitatea medievală monahală a Bisericii Catolice cu o cartă specifice (· ist.). Ordinul Dominican. Ordinul iezuitilor.

| Medieval comunitate monahală cavaler, sub masca unui misionar care a servit obiective agresive ale prinților feudale și Papa (· ist.). Ordinul Livonian. Ordinul cruciaților. Ordinul Cavalerilor Templieri.

4. Numele unor asociații secrete, comunități. Ordinul Masonic.

5. Sistemul de comandă de potrivire, conectarea pieselor arhitecturale în arhitectura grecești, romane și renascentiste, ordinea (în 2 · VALUE ,. Suit arhitect ..). Ordinul doric. ordinul corintic. Comanda toscan. Ordinul Ionic. Comanda complet (coloana soclu antablament). O comandă parțială (coloană și antablament fără soclu).

► etimologia comandă - dicționar etimologic al limbii române. Fasmer Maks

etimologie Comanda

în VAL. „Medalia de onoare“, Petru I; cm. 212. Smirnov borrow. de la ea. Orden, init. "Estate" sr.-v.-n. orden din latină. ordo, -inis „ordine de serie.“