Legitimitatea - legitimitatea sensul cuvântului în dicționar al limbii române

legitimitatea organului ales sau oficial ales.

(Din Legitimus Latină -. Act) - starea de putere atunci când este recunoscută de majoritatea oamenilor, drept și justiție.

(Din latinescul „Legitimus.“ - Legea) - legitimitatea puterii politice, acceptarea socială, aprobarea majorității și consimțământul să se supună autorității.

- recunoașterea legitimității puterii societății oficiale și comunitatea internațională.

- Eng. Legitimitatea; l. Legitimitat. 1. Valabilitatea, admisibilitatea și justificarea anumitor acțiuni pe baza conformității acestuia cu normele și valorile general acceptate. 2. M. Vebepu - recunoașterea legalității, relevanța, legitimitatea SOC. ordine astfel dominație. A se vedea. REGULA legitimitate. 3. SM Lipset - recunoașterea udate. sistem de societate dat cea mai adecvată.

(Din Legitimus Latină -. Conform legii, un cadru juridic, legitim) - concept politic și juridic, ceea ce înseamnă o atitudine pozitivă a locuitorilor țării, grupuri mari, opinia publică (inclusiv și străine ..) Pentru a forța într-o anumită instituțiile guvernamentale de stat, recunoașterea acestora legalitate. Problema LA apare de obicei atunci când o schimbare de (regim politic) guvern ca urmare a revoluției sau lovitură de stat.

(Legitimitate). Credința că adoptarea unei ordini politice este valabilă și legală.

- concept care se referă faptul că puterile care sunt, dar aroganță, există și alte motive pentru a fi cu. romantic - „fiecare dintre noi“ și realist - „cea mai rară dintre noi.“

(De la lat.-legală, statutară): principiul care caracterizează puterea de stat ca fiind legitim, legitim, care permite să recunoască legitimitatea originii sale și îi conferă dreptul absolut de a controla viața publică. Rational L. are loc în cazul în care guvernul să respecte legea, nu încalcă drepturile naturale ale cetățenilor, precum și toate acțiunile sale administrative sunt legitime.

legitimitatea organului ales sau oficial ales.

Cuvinte similare în dicționar:

1. distragere a atenției. substantiv. de Val. adj. legitim.

- Eng. legitimitatii, ideologic; l. Legitimitat, ideologische. Justificare norme, instituții, societăți, ordine emanate de anumite interese. A se vedea. IDEOLOGIE.

- Eng. legitimitatii, instituțional; l. Legitimitat, instituție de-ale. Justificarea acțiunii bazate pe relația sa cu ordinea instituțională.

- Eng. legitimitatii, juridic; l. Legitimitat, Legale. De M. Weber - legitimitatea dominației bazată pe recunoașterea dreptului formale și raționale. A se vedea. REGULA legal.

- Eng. legitimitatii, rațională; l. Legitimitat, motivație. De M. Weber - dreapta de guvernământ gestiona subordonaților pe baza respectării impersonală-TION de reguli și reglementări standardizate.

- Eng. legitimitatii, tradiționale; l. Legitimitat, Traditionale. De M. Weber - legitimitatea dominației bazată pe recunoașterea tradițiilor, comenzile existente vechi și privilegii asociate. A se vedea. REGULA tradiționale.