Marina Koroleva ortografia cuvântului lui Dumnezeu depinde de utilizarea sens - ziarul românesc

Cu Cuvântul lui Dumnezeu totul depinde de ce (sau cine) vă referiți la sensul în care spune că este foarte scurt, dar este important în fiecare sens al cuvântului.

Dacă vorbești și să scrie despre Dumnezeu ca o singură ființă supremă în diferite religii, este necesar să se scrie acest cuvânt cu un capital, care este cu majusculă: Dumnezeu. Singura condiție - ar trebui să fie o religie monoteistă, care susține că Dumnezeu este unul.

Deci, dacă vorbim despre sfânta și sacru - ceva cu o majusculă, Dumnezeu.

Mai mult decât atât, în cazul în care se formează cuvântul „Dumnezeu“ în acest sens al adjectivului, atunci ar trebui să fie obligat să scrie cu majusculă: divin, Dumnezeu. Și chiar dacă într-o religioasă sau, de exemplu, într-un text filosofic se înlocuiește cu cuvântul lui Dumnezeu, uneori cu alte cuvinte, pronume, și apoi în conformitate cu normele ortografiei ruse au decis să scrie exclusiv cu majuscule: va fi făcut, lăsați-l să fie voia Lui sfântă.

Cu toate acestea, de îndată ce vom coborî din cer pe pământ înalt, du-te la nivelul vieții de zi cu zi, imediat și în scris cuvântul „Dumnezeu“ vin schimbare.

Amintiți-vă cât de des l-ne amintim în zadar, spunând ceva de genul, „Dumnezeu dispus“, „Doamne ferește“, „slavă Domnului“, „Jur.“ Observați ceva greșit noi nu facem, este doar un ritm constant, de la care a rezistat mult timp în urmă venerație înainte de Ființa Supremă. Deci, de ce scrie în aceste combinații „Dumnezeu“ cu o majusculă? Nu este în valoare de ea.

Nici Dumnezeu, nici Domnul nu începe cu o literă de capital în combinații stabile, care nu au fost direct legate de religie. Chiar dacă ești un credincios, poți să faci o literă mică în cuvintele și expresiile „golly“, „gust ceresc“ sau „bunica lui Dumnezeu păpădie“.

Apropo, cărți clasice din România - Dostoevsky, în special, - cuvântul „Dumnezeu“ este scris cu literă mică. Asta este, cu un pic.